Tindem să neglijăm sau să uităm lucrurile mici care pe moment ne fac cei mai fericiţi ştrumfi de pe planetă.Suntem adolescenţi,iar acest lucru vine cu avantaje şi dezavantaje.Când iubim nu ratăm nimic,nicio privire,niciun surâs,niciun suspin,nicio lacrimă,nimic!Persoana de care ne-am legat devine obsesia noastră principală.Percepi orice mişcare a celuilalt de parcă ai privi cu atenţie un canar într-o colivie.Nu există persoană mai în măsură decât tine pentru a răspunde unui interogatoriu complicat despre nefericitul care trebuie să facă faţă în fiecare zi dependenţei tale.Sună dur,ştiu,dar vă propun să lăsăm măştile de-o parte şi să recunoaştem deschis că o adolescentă îndrăgostită poate fi de multe ori ca un amărât dependent de droguri.Nu poate petrece o zi fără să îşi injecteze în vene iubirea care-i moleşeşte tot corpul şi o inundă într-un extaz rar întâlnit.I se pare că pluteşte departe de toate problemele lumii,iar când drogul s-a consumat disperarea apare de după colţ,frica şi neliniştea nu se lasă mult aşteptate.Goana după acel unic extaz va continua,iar când tu te vei trezi şi vei decide să începi să trăieşti viaţa zbuciumată,dar plină de entuziasm a unui adolescent vei realiza că timpul a trecut pe lângă tine,te-a lăsat în urmă şi acum nu eşti nimic mai mult decât o biată floare veştejită ce tânjeşte după o firavă rază de soare.

       Pe lângă mărunţişul pe care iubirea îl mai aruncă rareori în palma noastră părem să nu observăm nimic altceva.De ce suntem aşa de dependenţi?Putem face ceva pentru a ne reveni?Nimănui nu îi pasă.Te provoc,vrei?Smulge-te o zi întreagă din toată această lume mahmură a adolescentului tipic.Fii diferit,simte ceva nou.Eşti tânăr şi în putere.De ce-ţi iroseşti tinereţea pe suferinţă şi speranţe deşarte?Ţi-e teamă de inedit,ceva perfect normal.Învinge-ţi teama,speră la o viaţă fericită a cărei sursă principală să nu fie neapărat iubirea.Să iubeşti poate fi cel mai frumos lucru din lume,nu contest,dar nu reprezintă ceva sigur.Nu toţi suntem destinaţi unui om care ne va iubi şi pe care la rândul nostru îl vom sluji toată viaţa.Asta este o binecuvântare de care nu toţi au parte,iar nouă,muritorilor de rând nu ne rămâne decât să apelăm la acea portiţă magică ce reprezintă viaţa împlinită la care visam.Îndrăgosteşte-te de familia ta,de prietenii tăi,de visele clădite pentru viitor,concentrează-te pe orice lucru mărunt care te face să zâmbeşti chiar şi numai pentru o secundă.Vei fii atât de preocupat de îndeplinirea provocării mele,încât repejor va deveni un stil de viaţă.Cei care nu aşteaptă nimic de la nimeni vor primi surprinzător de mult.

       Concentrează-te pe fericirea ta personală şi vei fii surprins când într-o zi leneşă de vară un ştrumf la fel de mulţumit ca tine îţi va propune să dispăreţi împreună spre o fericire mutuală odată cu apusul soarelui.

                                                                                                                                                                                -Miru. ♥

Rock, house sau manele?